01/10/2026
Începând cu 27 septembrie 2026, cadrul legal privind practicile comerciale incorecte a fost extins semnificativ, ca urmare a O.U.G. nr. 18/2026, care modifică și completează Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii.
Noile dispoziții introduc reguli mult mai stricte pentru comunicările comerciale referitoare la mediu, sustenabilitate, durabilitate și impactul produselor asupra mediului, inclusiv în ceea ce privește utilizarea etichetelor ecologice și a afirmațiilor de tip „green”.
În esență, comercianții nu mai pot utiliza în comunicarea comercială afirmații generale, simboluri sau etichete care creează consumatorului impresia unei performanțe de mediu superioare, atunci când această impresie nu poate fi susținută prin criterii obiective, verificabile și relevante. O.U.G. nr. 18/2026 transpune astfel, la nivel național, cerințele Directivei (UE) 2024/825 privind protecția consumatorilor în contextul tranziției verzi.
Legea nr. 363/2007 definește acum în mod expres „afirmația legată de mediu” ca fiind orice mesaj, reprezentare, imagine, etichetă, marcă, denumire sau simbol utilizat într-o comunicare comercială prin care se afirmă ori se sugerează că un produs, o categorie de produse, o marcă sau un comerciant are un impact pozitiv asupra mediului, nu are impact, are un impact mai redus sau și-a îmbunătățit impactul asupra mediului.
În aceeași categorie intră „afirmația generică legată de mediu”, respectiv acea afirmație formulată în scris, verbal sau prin mijloace audiovizuale, pentru care specificația concretă nu este prezentată în termeni clari și vizibili pe același suport.
Prin urmare, simplele formule de marketing precum „eco”, „verde”, „sustenabil”, „prietenos cu mediul” sau „grijă pentru natură” nu mai pot fi tratate ca simple elemente publicitare lipsite de consecințe juridice.
Unul dintre cele mai importante elemente introduse prin noile reguli îl reprezintă interdicția de a utiliza afirmații generice legate de mediu atunci când comerciantul nu poate demonstra existența unei performanțe de mediu excelente recunoscute, relevantă pentru afirmația respectivă. Această conduită este inclusă expres în lista practicilor comerciale care sunt considerate înșelătoare în orice situație.
Prin urmare, afirmații precum:
trebuie analizate în funcție de semnificația concretă pe care o transmit consumatorului și de existența unei baze obiective și verificabile.
Legea recunoaște, în acest context, ca reper pentru „performanță de mediu excelentă recunoscută” inclusiv performanțele conforme cu Regulamentul (CE) nr. 66/2010 privind eticheta UE ecologică sau cu anumite sisteme oficial recunoscute de etichetare ecologică de tip I.
Practic, societatea trebuie să poată demonstra ce anume face produsul mai sustenabil, prin criterii concrete, și nu doar să utilizeze o formulare cu caracter laudativ.
Un alt punct important îl reprezintă utilizarea simbolurilor și a etichetelor proprii.
Legea definește „eticheta de durabilitate” ca fiind o marcă de încredere, marcă de calitate sau echivalent al acesteia, publică sau privată, care urmărește să distingă un produs, proces sau întreprindere prin raportare la caracteristicile sale de mediu și/sau sociale.
În același timp, afișarea unei etichete de durabilitate care nu se bazează pe un sistem de certificare sau care nu este stabilită de o autoritate publică este acum inclusă expres în lista practicilor comerciale înșelătoare.
Aceasta înseamnă că o societate nu poate transforma pur și simplu un desen cu o frunză verde, un glob, o planetă sau un alt simbol grafic într-o pretinsă certificare ecologică, fără ca în spatele acesteia să existe un sistem de certificare conform cerințelor legale.
Un „certificat eco” sau o formulare similară trebuie, de asemenea, analizată prin prisma existenței unui sistem de certificare real. Legea impune ca acest sistem să fie transparent, deschis în condiții echitabile, să aibă cerințe publice și să fie monitorizat printr-o procedură obiectivă de către o parte terță competentă și independentă.
Noua reglementare vizează în mod expres și situațiile în care o caracteristică limitată a produsului este prezentată ca fiind valabilă pentru întregul produs.
Este considerată practică comercială înșelătoare:
formularea unei afirmații legate de mediu cu privire la întregul produs sau la întreaga activitate a comerciantului, atunci când aceasta se referă doar la un anumit aspect al produsului sau la o componentă specifică a activității comerciantului.
Exemplele sunt relevante pentru activitatea curentă a multor comercianți:
Problema juridică nu este existența unei caracteristici favorabile mediului, ci extinderea nejustificată a acesteia în comunicarea comercială.
Una dintre cele mai importante modificări privește afirmațiile de neutralitate climatică.
Anexa nr. 1 la Legea nr. 363/2007 consideră practică comercială înșelătoare afirmarea, pe baza compensării emisiilor de gaze cu efect de seră, că un produs are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră.
Prin urmare, formule precum:
nu pot fi fundamentate exclusiv pe achiziționarea de credite de carbon sau pe compensarea emisiilor.
Această distincție este importantă: compensarea emisiilor nu poate fi prezentată consumatorului ca echivalent al eliminării sau reducerii efective a emisiilor generate de produs.
În ceea ce privește afirmațiile comerciale referitoare la livrare sau transport – de exemplu, „livrare neutră din punct de vedere climatic” – acestea trebuie, de asemenea, analizate cu atenție, întrucât regula generală privind comunicările de mediu se aplică afirmațiilor care creează consumatorului o impresie privind impactul asupra mediului. Pentru calificarea exactă trebuie analizat conținutul și contextul concret al mesajului comercial.
Noile dispoziții nu vizează doar ceea ce societatea afirmă despre performanța de mediu actuală.
Este considerată acțiune înșelătoare formularea unei afirmații privind performanța de mediu viitoare atunci când comerciantul nu dispune de:
Prin urmare, afirmații precum „vom deveni neutri climatic până în 2030”, „vom avea ambalaje 100% sustenabile” sau „vom elimina integral plasticul” trebuie să fie susținute printr-un angajament real, documentat și verificabil, nu doar printr-o strategie de marketing.
În forma actuală a Legii nr. 363/2007, practicile comerciale înșelătoare, inclusiv cele introduse prin noua reglementare privind afirmațiile de mediu, se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei.
În situația în care practica comercială incorectă afectează mai mult de 100 de consumatori, limitele minimă și maximă ale amenzii se dublează.
În anumite situații privind încălcările pe scară largă sau încălcările pe scară largă cu o dimensiune specifică Uniunii Europene, cadrul legislativ permite aplicarea unei amenzi cuprinse între 0,1% și 4% din cifra de afaceri anuală realizată în România în anul financiar anterior sancționării, în condițiile Regulamentului (UE) 2017/2394.
De asemenea, în funcție de situație, pot fi dispuse măsuri complementare de remediere, iar agentul constatator poate propune inclusiv suspendarea prestării serviciilor, furnizării bunurilor sau desfășurării activității până la încetarea practicii comerciale incorecte ori până la îndeplinirea măsurilor dispuse.
Așadar, impactul juridic al greenwashing-ului poate depăși cu mult simpla obligație de modificare a unei reclame sau a unui ambalaj.
Pentru comercianți, intrarea în vigoare a noilor reguli justifică o revizuire a tuturor comunicărilor comerciale cu caracter ecologic sau de sustenabilitate, nu doar a etichetelor aplicate pe produse.
În practică, recomandăm verificarea cel puțin a:
Nu trebuie ignorat nici faptul că Legea nr. 363/2007 tratează caracteristicile de mediu, durabilitatea, circularitatea, reparabilitatea și reciclabilitatea drept elemente relevante ale caracteristicilor principale ale produsului, astfel încât prezentarea lor inexactă sau înșelătoare poate intra în sfera acțiunilor comerciale înșelătoare.
Prin modificările aplicabile de la 27 septembrie 2026, legislația română trece de la o abordare generală a publicității ecologice la reguli mult mai concrete privind ce poate fi afirmat, cum trebuie fundamentată afirmația și ce dovezi trebuie să existe în spatele comunicării comerciale.
Pentru societăți, implicația practică este clară: nu mai este suficient ca o afirmație să „sune verde”. Aceasta trebuie să fie corectă, relevantă, proporțională, verificabilă și susținută de documentație.
În acest context, recomandarea juridică este ca societățile să nu limiteze analiza la textele de pe ambalaj, ci să efectueze un audit al comunicărilor de mediu și al practicilor de marketing, cu verificarea separată a fiecărei afirmații, etichete și certificări utilizate comercial.
Redactor: SZ.I.
